M3 - TEMA 3 - joi

În curtea liceului, se găsea un copac maiestuos, numit Arborele Dorințelor. Acest copac, cu frunze de un verde vibrant, stătea în mijlocul curții și era considerat de toți elevii un obiect de vrajă și mister. În fiecare toamnă, când frunzele sale începeau să cadă, se spunea că orice dorință rostită sub el devenea realitate. Alex, un băiat curios și pasionat de poveștile fantastice, auzise multe legende despre Arborele Dorințelor, dar nu îndrăznea să-și formuleze o dorință. Într-o zi însorită, în timpul pauzei, a observat o frunză de un albastru strălucitor în părul lui Mia, o fată timidă din clasa lui. Alex s-a apropiat de Mia și i-a spus că vede în ochii ei o dorință ce aștepta să fie rostită. Mia a râs și i-a spus lui Alex despre dorința ei secretă de a învăța să cânte la pian. Alex și-a amintit că bunica lui, doamna Popescu, era o învățătoare de pian foarte talentată și a propus să îi ceară sfaturi. Mia a acceptat cu bucurie. În curând, sub îndrumarea doamnei Popescu, Mia a învățat să cânte la pian cu pasiune. În fiecare zi, după școală, se întâlneau în curtea școlii sub Arborele Dorințelor și cântau melodii minunate. Povestea lor a devenit celebră în școală, iar alți copii au început să-și formuleze dorințe sub arbore. Pe măsură ce trecuseră anii, Arborele Dorințelor a fost martorul multor povești minunate de succes, prietenie și iubire. Copiii din liceu au învățat că, uneori, magia poate fi găsită în locuri neașteptate, chiar în curtea școlii, în umbra unui copac binevoitor, care le împlinea dorințele atunci când aveau curajul să le rostească.